Dictionar

Rezultate principale (Zel):

Zel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zèle, lat. zelus)

1. râvnă, sârguinţă; ardoare.

2. exces de ~ = sârguinţă exagerată.


Rezultate secundare (Zel):

Fuzel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. fusel)

1. amestec de alcooli superiori, rezultat la fermentaţia alcoolică a proteinelor din cereale şi din fructe, sub acţiunea drojdiei de bere, dizolvant la fabricarea substanţelor aromatice şi a parfumurilor.


Gazel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ghazel)

1. poezie lirică cu formă fixă formată din distihuri, de provenienţă orientală, în care fiecare al doilea vers al distihurilor se termină cu aceeaşi rimă ca cea a primului distih.


Zelator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. zélateur)

1. (om) zelos; zelot.


Zelos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (zel + -os)

1. plin de zel; zelator.


Zelot, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. zélote)

1. (adept) al zelotismului; fanatic religios; zelator.

2. şef al unui grup, în anumite confrerii sau asociaţii religioase.


Zelotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zélotisme)

1. mişcare naţionalistă extremistă printre evrei, în antichitate, ai cărei adepţi se entuziasmau pentru legea lui Moise şi evitau contactul cu cei de alt neam.

2. exces de zel, fanatism religios.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Acacia

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.


Acalefe

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. acalèphes)

1. (zool.) clasă din încrengătura zoofitelor care include meduzele mari; scifozoare.


Acantofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthophyle)

1. (despre plante) cu frunzele terminate cu ţepi.

2. (entomol.) care caută plante spinoase.


Acheilie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achéilie)

1. absenţa congenitală a buzelor.


Acicol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acicole)

1. (micologie) care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor.