Rezultate principale (Zenit):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zénith)
1. punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, diametral opus nadirului, pe verticală, deasupra locului de observaţie.
Rezultate secundare (Zenit):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. zénithal)
2. distanţă ~ă = unghiul vertical între zenit şi un astru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clinomètre)
1. instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale faţă de orizont şi zenitale faţă de verticala locului.
2. instrument care măsoară unghiul de înclinare a straturilor geologice.
3. piesă din compunerea unei busole geologice pentru determinarea înclinării straturilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclimètre)
1. instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor verticale (de pantă sau zenitale).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nadir)
1. punct diametral opus zenitului, la intersecţia verticalei locului cu bolta cerească din emisfera opusă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. riometer)
1. radiotelescop acordat pe o frecvenţă fixă, având o antenă dirijată spre zenit pentru a detecta variaţia fluxului radiaţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théodolite)
1. goniometru de precizie folosit în geodezie şi astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale şi orizontale, a distanţelor zenitale şi a azimuturilor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. vertical, lat. verticalis)
1. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt.
2. ~a locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat.
3. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir.