zero

Parte de vorbire:  I. s.n., II. adj.  
Etimologie: (fr. zéro)

1. I. număr înainte de unu, în sistemul numeric, care corespunde unei valori nule sau unei mulțimi vide.
2. număr care indică cantitatea zero, absența sau inexistența a ceva.
3. simbol numeric care reprezintă acest număr (0).
4. simbol numeral (0), care, pus la dreapta unei cifre, îi mărește valoarea de zece ori.
5. (matematică) valoare pentru care o funcție se anulează, cel mai adesea un polinom.
6. (matematică) element neutru pentru o lege de compoziție internă în notație aditivă, îndeosebi pentru inele (ex. relația vectorială v=v+0).
7. (fig.) persoană fără importanță, fără valoare; om de nimic, nulitate.
8. punctul de plecare, valoarea de la care se începe măsurarea unei mărimi.
9. (fizică) ~ absolut = temperatură de minus 273 de grade celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă.
10. (lingvistică) desinență (sau sufix) ~ = absența unui afix gramatical la o formă flexionară, care este marcată, față de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei mărci formale propriu-zise.
11. (cartografie) suprafață de referință de la care se consideră altitudinea.
12. II. (despre afixe, desinențe) care lipsește, dar constituie o marcă tocmai prin absență.

zerotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zérotage)

1. determinarea punctului zero al termometrelor, precum și verificarea ulterioară a acestora.

zerovalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. zérovalent)

1. (despre elemente chimice) care nu se poate combina cu nici un element.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

agonă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agone)

1. (fizică) linie care unește punctele de pe glob cu declinație magnetică zero; curbă agonică.

agonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agonique, germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.
2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.

anula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annuler, lat. annullare)

1. a declara nul (un act); a desființa.
2. a egala cu zero o expresie matematică.

criologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryologie)

1. studiul legilor de congelare a soluțiilor.
2. capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenelor specifice care se petrec în apropiere de zero absolut; crionică.
3. tehnica înghețării organismului.

criomagnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryomagnetique)

1. (fizică) se referă la fenomenele magnetice observate la temperaturi extrem de scăzute, în general apropiate de zero absolut (-273,15 °C); referitor la criomagnetism.