zero

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. zéro)

1. număr în sistemul numeric înainte de unu.
2. simbol numeral (0), care, pus la dreapta unei cifre, îi mărește valoarea de zece ori.
3. (fig.) om de nimic; nulitate.
4. valoarea unei mărimi de la care se începe măsurarea acelei mărimi.
5. (adj.; despre afixe, desinențe) care lipsește, dar constituie o marcă tocmai prin absență.

zerotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. zérotage)

1. determinarea punctului zero al termometrelor, precum și verificarea ulterioară a acestora.

zerovalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. zérovalent)

1. (despre elemente chimice) care nu se poate combina cu nici un element.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

agonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agone)

1. linie care unește punctele de pe glob cu declinație magnetică zero.

agonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.
2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.

anula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annuler, lat. annullare)

1. a declara nul (un act); a desființa.
2. a egala cu zero o expresie matematică.

criologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryologie)

1. studiul legilor de congelare a soluțiilor.
2. capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenelor specifice care se petrec în apropiere de zero absolut; crionică.
3. tehnica înghețării organismului.

criomagnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryomagnetique)

1. (fizică) se referă la fenomenele magnetice observate la temperaturi extrem de scăzute, în general apropiate de zero absolut (-273,15 °C); referitor la criomagnetism.