Dictionar

agonale

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (lat. agonalia)

1. întreceri atletice (sau jocuri de lupte) la vechii greci.
2. serbări pe care romanii le săvârșeau în ianuarie în cinstea zeului Ianus.
 

bacanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă.
 

bacantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bacchante)

1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.
2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.
 

caduceu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caduceus, fr. caducée)

1. sceptru încolăcit de doi șerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea și comerțul.
 

cella

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat cella)

1. (antichitate) sală sau spațiu într-un templu grec sau roman, unde se află statuia zeului protector; naos.
 

dadofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. dadophoros)

1. (ant.) purtător de faclă, însoțitor al zeului Mithra.