Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + fonic)
1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ.
2. (despre materiale) care atenuează zgomotele.
Parte de vorbire: adj. inv., s.n.
Origine: (după fr. anti-bruit)
1. (dispozitiv) care anihilează zgomotele.
2. adj. care atenuează zgomotul; antifonic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ausculter, lat. auscultare)
1. a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii ori plămânilor pentru diagnostic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (de1- + sonorizant)
1. care atenuează sau înlătură zgomotele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + stetograf)
1. aparat electric care amplifică şi înregistrează zgomotele respiratorii şi cardiace ale toracelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exocardiaque)
1. (despre zgomotele inimii) care se produce în afara cavităţii cardiace.