Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)
1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. silencieux, lat. silentiosus)
1. (despre aparate, vehicule) care nu produce zgomot.
2. califică lucrurile care nu fac zgomot sau care fac puțin zgomot.
3. califică o persoană care vorbește puțin, care de obicei tace; tăcut, liniștit.
4. califică locurile nezgomotoase.