Dictionar

avar, -ă

Parte de vorbire:  adj. (adesea subst.)  
Etimologie: (fr. avare, lat. avarus)

1. (persoană) care nu dă cu ușurință un lucru, care este foarte econom; zgârcit, calic.
2. care arată avariție; care are sau strânge bani și refuză să-i cheltuiască, chit că se lipsește de cele necesare.
3. (anton.) cheltuitor, darnic.
 

cartilaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartilage)

1. țesut conjunctiv rezistent și elastic, la extremitățile oaselor; zgârci.
 

contracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contracter, lat. contrahere)

1. tr. a încheia un contract.
2. a lua asupra sa o obligație.
3. a ~ o datorie = a se împrumuta.
4. a se îmbolnăvi de...
5. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.
6. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.
 

coriaceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coriacé, lat. coriaceus)

1. care are constituția pielii.
2. (bot.; despre un organ) rezistent și elastic.
3. (fig.) tenace, dur; zgârcit.
 

harpagon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. harpagon)

1. om foarte zgârcit, avar.
 

parcimonios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parcimonieux)

1. care manifestă parcimonie; care denotă parcimonie; excesiv de econom; zgârcit.
2. (fig.) care se exprimă, se exteriorizează la minim; măsurat, reținut.