Dictionar

Rezultate principale (Ziar):

Ziar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (zi + -ar, după it. diario)

1. publicație zilnică sau periodică care oferă știri, informații politice, sociale, culturale etc. de actualitate; gazetă, jurnal.

2. redacția și administrația unui ziar.

3. (prin ext.) clădire în care își are sediul această instituție.

4. (înv. și reg.) însemnări zilnice ale unei persoane despre fapte și întâmplări din viața obișnuită; jurnal (de însemnări).


Rezultate secundare (Ziar):

Ziarist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. diarista)

1. cel care lucrează în redacţia unui ziar, a unei reviste; gazetar, jurnalist.


Ziaristic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ziarist + -ic)

1. adj. de ziar; specific presei.

2. s. f. profesiunea de ziarist; gazetărie, jurnalistică.


Articlier, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. articlier)

1. cel care scrie articole în ziare; (depr.) jurnalist rău, autor de articole fără esenţă.


Avanpremieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-première)

1. reprezentaţie pentru critici, ziarişti etc. înaintea premierei unui spectacol, a unui film.


Borghis

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Borgis)

1. corp de literă de nouă puncte tipografice, pentru culegerea articolelor de ziar.


Comentator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. commentateur, lat. commentator)

1. cel care interpretează o situaţie, un eveniment, o operă literară, istorică etc.

2. (spec.) ziarist care comentează ştiri de actualitate.


Corespondent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correspondant)

1. s. m. f. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenţă cu caracter informativ din locul în care se află.

2. persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestora faţă de şcoală.

3. cel care poartă corespondenţă cu cineva.

4. adj. care corespunde, corespunzător.

5. membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituţii ştiinţifice, care are aceleaşi obligaţii şi se bucură de aceleaşi drepturi ca un membru activ, cu excepţia dreptului la vot; unghiuri ~e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeaşi parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor şi altul în afara lor.

6. (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părţi de propoziţie.


Corespondenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. correspondance)

1. schimb de scrisori între persoane, instituţii etc.; totalitatea acestor scrisori.

2. conţinutul unei scrisori.

3. relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o ţară etc. făcută de corespondentul unui ziar.

4. raport, legătură între lucruri, fenomene etc.; afinitate care leagă părţi ale unui întreg; concordanţă, armonie.

5. (mat.) relaţie între două mulţimi, conform căreia fiecare element al uneia este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă.

6. raport constant existent între două fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiaşi idiom.

7. ~a timpurilor = concordanţa timpurilor.