Dictionar

antipsoriazis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + psoriazis)

1. inv. (despre remedii) împotriva psoriazisului.
 

blefaroșalazis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharochalasis)

1. atrofie a pielii pleoapelor superioare, însoțită de slăbirea țesutului celular subcutanat.
 

buziș

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (buză + -iș)

1. pe un singur rând, unul lângă altul.
2. (pop. și fam.; expr.) a merge ~ = a merge într-o parte.
 

cheiloșalazis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chéilochalasis)

1. slăbire cu atrofie a tegumentelor buzelor.
 

chemozis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chémosis)

1. infiltrație edematoasă a conjunctivei, inflamatorie.
 

elefantiazis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éléphantiasis)

1. boală parazitară caracterizată prin îngroșarea exagerată a pielii, la nivelul membrelor și al aparatului genital, care dau omului un aspect monstruos; edem enorm, pahidermic.
 

acaju

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America și Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roșcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
 

achinetospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă și de rezistență, formată prin fragmentare, la cloroficee și cianoficee.
 

achinetosporange

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. akinétosporange)

1. sporange având funcția de organ de rezistență și de înmulțire.
2. sporange cu zoospori ciliați.
 

acidorezistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acido-résistant)

1. care prezintă acidorezistență.
2. se referă la bacteriile care nu se decolorează nici sub acțiunea acizilor puternici, nici sub acțiunea alcoolului.
 

acidorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.
 

acustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.