Rezultate secundare (Zodiacal):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. zodiacal)
1. care ține de zodiac, privitor la zodiac; (înv.) zodiacesc.
2. (despre constelații) care se află în regiunea zodiacului.
3. (expr.) semn ~ = fiecare dintre cele 12 simboluri ale zodiilor, corespunzând diviziunilor zodiacului; zodie.
4. (expr.) lumină ~ă = fâșie de lumină din regiunea zodiacului, înainte de răsăritul soarelui (toamna) și după apusul acestuia (primăvara).
5. (simbolism) care reprezintă zodiacul, semnele zodiacale, animalele zodiacului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)
1. adj. urcător, suitor; ascensiv.
2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.
3. (fig.) în dezvoltare progresivă.
4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.
5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.
6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.
7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. descendant, lat. descendens)
1. adj. care coboară; descensiv.
2. nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii.
4. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pressage)
1. presare.
2. (astrol.) aspect obţinut prin influenţa (ne)fastă a unor plante, semne zodiacale, conjuncţii, opoziţii etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. zodiacal)
1. care ține de zodiac, privitor la zodiac; (înv.) zodiacesc.
2. (despre constelații) care se află în regiunea zodiacului.
3. (expr.) semn ~ = fiecare dintre cele 12 simboluri ale zodiilor, corespunzând diviziunilor zodiacului; zodie.
4. (expr.) lumină ~ă = fâșie de lumină din regiunea zodiacului, înainte de răsăritul soarelui (toamna) și după apusul acestuia (primăvara).
5. (simbolism) care reprezintă zodiacul, semnele zodiacale, animalele zodiacului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din ngr. hártis)
1. reprezentare grafică convențională, pe un suport de carton, pânză etc., a datelor concrete sau abstracte situate pe globul terestru.
2. reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice.
3. (la fig.) configurația politică a unei regiuni.
4. (astron.) reprezentare pe un plan a unei porțiuni cerești sau a unui obiect ceresc (ex. hartă astronomică, zodiacală).
5. (prin anal.) plan, reprezentare schematică a unui proces, fenomen sau obiect complex.
6. ~a fusurilor orare = hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare.
7. ~ de anomalii = hartă care indică abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, față de valorile medii multianuale.
8. ~ geologică = hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formații geologice.
9. ~ hidrologică = hartă pe care sunt reprezentate repartiția proprietăților fizice și chimice și condițiile de zăcământ ale apelor subterane.
10. ~ lingvistică = hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă.
11. ~ sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice.
12. ~ în relief = reprezentare topografică tridimensională.
13. ~ nautică, de navigație maritimă = hartă care oferă, pe un fundal hidrografic, informațiile necesare pentru navigația navelor de suprafață sau a submarinelor.
14. ~ genealogică = arbore genealogic.
15. ~ cromozomială = reprezentare grafică a aranjării genelor pe cromozom.
16. ~ rutieră = hartă geografică unde traseele sunt marcate cu o atenție deosebită și care servește drept ghid pentru călători.