Dictionar

microzoofag

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (gr. mikros „mic” + zoofag)

1. (despre organisme) care consumă nevertebrate minuscule.
 

zoofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. zoophage)

1. (mai ales despre insecte) carnivor.
 

zoofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. zoophagie)

1. condiția animalelor care se hrănesc cu alte animale.
2. regim alimentar carnivor sau zoofag.
 

carnivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carnivore, lat. carnivorus)

1. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag.
2. plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme.
3. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne.
 

zoofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. zoophagie)

1. condiția animalelor care se hrănesc cu alte animale.
2. regim alimentar carnivor sau zoofag.