Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bassin)
1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conţină apă.
7. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carbonifère)
1. adj. (despre terenuri, roci) care conţine zăcăminte de cărbune.
2. referitor la cărbunele de pământ, la extracţia şi prelucrarea lui.
3. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. diaspore)
1. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă.
2. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenuşiu sau brun, în zăcămintele de bauxită şi în rocile metamorfice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. forer, lat. forare)
1. a găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la straturi de ţiţei, la zăcămintele de minereu etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gazéifère)
1. (despre zăcăminte) producător de gaze; cu gaz metan.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. haver)
1. a tăia cu haveza făgaşe în zăcămintele în curs de exploatare.