Dictionar

Rezultate secundare (Zăcământ.):

Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Afloriment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affleurement)

1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafaţă, datorită eroziunii.


Autohton, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.

2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.

3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.

4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.

5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.


Cementaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cémentation)

1. cementare.

2. întărire şi pierdere a elasticităţii straturilor externe ale lemnului.

3. zonă de ~ = zonă din scoarţa terestră în care se produce îmbogăţirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare.


Decoperta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. discopertare)

1. a desface acoperişul unei construcţii.

2. a dezveli un zăcământ (la suprafaţă), îndepărtând rocile sterile.

3. a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare.


Decopertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după it. discoperta)

1. acțiunea de a decoperta; decopertare, decopertat.

2. desfacere a acoperișului unei construcții.

3. dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață).

4. (var.) descopertă.