Rezultate secundare (Zăpăci,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (zăpăci)
1. acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei; buimăceală, amețeală, tulburare.
2. pierdere (temporară) a judecății normale în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bouleverser)
1. a întoarce pe dos, a pune în dezordine.
3. (fig.) a zăpăci, a dezorienta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boussole)
1. instrument dintr-un ac magnetic şi un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic.
2. a-şi pierde ~a = a se zăpăci.
3. (fig.) călăuză, conducător, ghid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calendarium)
1. sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor şi zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activităţi prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérouter)
1. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înşela.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désorienter)
1. tr., refl. a face să-şi piardă sau a-şi pierde simţul orientării, a nu recunoaşte locul unde se află.
2. (fig.) a (se) zăpăci, a (se) deruta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intimider)
1. tr. a impresiona puternic (pe cineva).
2. a face pe cineva să devină timid.
3. a insufla cuiva teamă, frică; a înfricoșa, a speria.
4. a folosi intimidarea.
6. a simți teamă, frică etc.; a se speria.
7. tr., refl. a tulbura pe cineva, a-l umple de jenă, confuzie; a (se) încurca, a (se) zăpăci.