Dictionar

Rezultate secundare (Zăpăci,):

Zăpăcire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (zăpăci)

1. acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei; buimăceală, amețeală, tulburare.

2. pierdere (temporară) a judecății normale în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc.

3. (antonim) dezmeticire.


Bulversa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bouleverser)

1. a întoarce pe dos, a pune în dezordine.

2. a modifica total.

3. (fig.) a zăpăci, a dezorienta.


Busolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boussole)

1. instrument dintr-un ac magnetic şi un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic.

2. a-şi pierde ~a = a se zăpăci.

3. (fig.) călăuză, conducător, ghid.


Calendar

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calendarium)

1. sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile.

2. indicator sistematic al succesiunii lunilor şi zilelor unui an.

3. almanah.

4. program al unor activităţi prevăzute.

5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.


Deruta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérouter)

1. a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înşela.


Dezorienta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désorienter)

1. tr., refl. a face să-şi piardă sau a-şi pierde simţul orientării, a nu recunoaşte locul unde se află.

2. (fig.) a (se) zăpăci, a (se) deruta.


Intimida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intimider)

1. tr. a impresiona puternic (pe cineva).

2. a face pe cineva devină timid.

3. a insufla cuiva teamă, frică; a înfricoșa, a speria.

4. a folosi intimidarea.

5. refl. a deveni timid.

6. a simți teamă, frică etc.; a se speria.

7. tr., refl. a tulbura pe cineva, a-l umple de jenă, confuzie; a (se) încurca, a (se) zăpăci.