Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. directus)
1. (bis., la plural) om lipsit de păcate, care a respectat în timpul vieții preceptele religiei creștine și care este acceptat de judecata lui Dumnezeu.
2. (d. oameni) a se duce în lumea celor ~pți = a muri.
3. ~ credincios = persoană care face parte din biserica creștină ortodoxă; persoană care se comportă ca un bun creștin.
4. a se odihni cu ~pții = a fi mort.