Dictionar

Rezultate secundare (élet):

Burelet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourrelet)

1. (anat) formaţie fibrocartilaginoasă a unei suprafeţe articulare.

2. îngroşare în jurul unui focar inflamator.


Endoschelet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endosquelette)

1. schelet intern al anumitor animale nevertebrate (sepia, echinoderme).


Exoschelet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exosquelette, engl. exoskeletou)

1. schelet extern, secretat de tegument la unele nevertebrate.


Gantelet

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. gantelet)

1. (ist.) mănușă acoperită cu lame de fier, parte a armurii unui cavaler.


Mantelet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mantelet)

1. adăpost uşor, din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortăreţelor.


Orgelet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orgelet)

1. furuncul mic situat la marginea pleoapei; ordeolum; urcior.


Acantode

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthodes)

1. pl. ordin de peşti fosili, cu schelet cartilaginos.


Acipenseriforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acipensériformes)

1. ordin de peşti răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic şi corpul alungit, cu cinci şiruri de plăci osoase: sturionii.


Acipenserizi

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acipénseridés)

1. (ihtiologie) ordin sau familie de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase; sturioni.


Acondroplazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achondroplasie)

1. (med.) anomalie congenitală a scheletului, prin oprirea creşterii oaselor membrelor; acondrodistrofie.


Afacere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.

2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.

3. acţiune din care rezultă un profit.

4. tranzacţie economică.

5. (fam.) îndeletnicire.

6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.


Amiostazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyostasie, cf. grec. a „fără” + mys „mușchi” + stasis „reținere”)

1. (med.) afecțiune musculo-scheletică caracterizată prin tremurături musculare; tremur muscular.