Dictionar

Rezultate secundare (élő):

Elocinţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. eloquentia)

1. darul vorbirii, talentul de a vorbi frumos, de a mișca, de a convinge; calitatea artistică și persuasiunea în vorbire sau scris; elocvență.


Elocuţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élocution, lat. elocutio)

1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor.

2. alegerea şi dispunerea cuvintelor într-un discurs.

3. parte a retoricii care tratează problemele de stil.


Elocvent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éloquent, lat. eloquens)

1. care vorbeşte frumos şi convingător; concludent, edificator.

2. (şi adv.) plin de înţeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ.


Elocvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éloquence, lat. eloquentia)

1. însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător; elocinţă.

2. expresivitate.


Elodion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élodion)

1. instrument muzical asemănător armoniului, pe care l-a precedat.


Elogia

Parte de vorbire: vb.tr.
Origine: (fr. élogier, it. elogiare)

1. a aduce elogii; a vorbi bine despre calitățile sau meritele cuiva; a lăuda, a preamări.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.


Abc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.

2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.

3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.


Abdomen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.

2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).


Abdominoscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.

2. (var.) abdomenoscop.