eluant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éluant)

1. solvent care permite o eluțiune; developant (2).

eluare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. élution)

1. proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluție, eluțiune.

eluat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éluat)

1. substanță rezultată dintr-o eluțiune.

elucida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. élucider, lat. lucidare)

1. a clarifica, a limpezi, a lămuri o problemă.

elucubra

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. fr. fr élucubrer)

1. (ieșit din uz) a elabora o lucrare cu multă trudă.
2. (ironic) a spune enormități; a face raționamente extravagante.

elucubrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élucubrant)

1. care prezintă reflecții derezonabile și extravagante; aberant, absurd.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.

abraza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abraser)

1. a prelucra prin așchiere, cu un abraziv.
2. a freca cu un abraziv.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.