Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luxe, lat. luxus)
1. exces de cheltuieli; trai îmbelşugat şi risipitor.
2. de ~ = foarte elegant, de foarte bună calitate; care nu este absolut necesar.
3. splendoare, eleganţă; fast, somptuozitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. miser, it. misero)
1. care se află într-o situație (materială) foarte proastă; sărman, nenorocit.
2. care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie.
3. vrednic de milă; (prin ext.) sărac, sărăcăcios.
4. (antonime) bogat, îmbelșugat, abundent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. opulent, lat. opulentus)
1. îmbelşugat, bogat, abundent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pantagruélique)
1. referitor la personajul Pantagruel și, prin metonimie, la opera lui Rabelais.
2. care are un apetit uriaș, demn de Pantagruel; lacom, mâncăcios, nesătul; (prin ext.) îmbelşugat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. princier)
2. (fig.) somptuos, bogat, măreţ, îmbelşugat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sardanapalesque)
1. demn de Sardanapal (prin caracterul luxos și desfrânat); exagerat de îmbelșugat, de luxos; sardanapalic.