Dictionar

îmbiba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/imbiber, lat. imbibere)

1. tr., refl. a (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, gaz etc.

2. tr. (fig.) a face fie pătruns de o idee, de o teorie.


îmbibat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. îmbiba)

1. (d. un corp solid) care este pătruns de un lichid sau de un gaz; impregnat, umezit.

2. (rar; fig) care este pătruns de o idee, de o teorie etc.; îndoctrinat.


îmbibat; umezit; umectat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT suffusus

2. FR humecté; trempé

3. EN soaked; tinged; wetted

4. DE benetzt; befeuchtet

5. RU смоченный

6. HU nedvesített, átitatódott; megnedvesedett, áztatott


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Desolvata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désolvater)

1. a elimina lichidul reţinut de anumite substanţe prin îmbibare.


Fularda

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. foularder)

1. (text) a îmbiba ţesăturile cu soluţii sau cu dispersii de colorant şi mase de apret.


Gonfla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gonfler)

1. tr., intr. a (se) umfla; a mări ceva în volum umplându-l cu gaz sau fluid.

2. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavităţi anatomice etc.) a-şi mări volumul, a se umfla prin îmbibarea cu un lichid.

3. (anton.) a degonfla.


Imbibiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imbibition, lat. imbibitio)

1. îmbibare cu un lichid.

2. pătrundere a apei în celulele vegetale, în ţesuturi etc.


Impregna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imprégner, lat. impregnare)

1. a (se) îmbiba cu o substanţă.