Rezultate secundare (îmbină):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. îmbina)
1. care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. yohimbine)
1. alcaloid din scoarţa unui arbore din Africa de vest, care acţionează asupra sistemului nervos simpatic contrar adrenalinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ana/gramă/ + lo/go/grif)
1. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă şi logogrif.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anastomoser)
1. tr. a practica o anastomoză.
2. refl. a se îmbina prin anastomoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonie, lat. harmonia)
1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.
2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor.
3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens.
4. ~ imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.
5. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assembler)
1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente.
2. (inform.) a efectua o asamblare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assemblage)
1. asamblare.
2. sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele.
3. fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parţiale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asyntactique)
1. (despre cuvinte compuse) care nu este format pe baza regulilor sintactice de îmbinare a cuvintelor; contrar sintaxei.