Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. îmbolnăvi)
1. faptul de a (se) îmbolnăvi; îmbolnăvit.
2. căpătare a unei boli; infectare, molipsire.
3. (fig.) provocare a supărării cuiva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (astenie + -iza)
1. tr., refl. a (se) îmbolnăvi de astenie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contracter, lat. contrahere)
2. a lua asupra sa o obligaţie.
3. a ~ o datorie = a se împrumuta.
5. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.
6. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phytopatogène)
1. (despre factori ecologici) care produce îmbolnăvirea plantelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. garnir)
2. (mar.) a înfăşura, pentru protecţie, o parâmă în zona unde e supusă frecării.
3. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gripper)
1. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcţionării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc.
2. refl. a se îmbolnăvi de gripă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incidence)
1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață.
2. punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență.
3. situație a unei propoziții incidente.
4. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare.
5. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală.
6. (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații.
7. (fig.) repercusiune, consecință.