Dictionar

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
 

amplexiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amplexion, lat. amplexio)

1. îmbrățișare (amoroasă), cuprindere; tratare sumară.
 

aprinzătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (aprinde + -ătură)

1. ardere, incendiu.
2. iluminare a unui loc.
3. îmbrățișare.
4. (med.) inflamație.
5. (var.) (înv.) aprinsătură.