Dictionar

îmbutelia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. embouteiller)

1. a trage (un lichid) în sticle; a încărca butelii.


Ambuteia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embuteiller)

1. tr. a îmbutelia.

2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia, navigaţia.

3. refl. a se încrucişa, a se împiedica.