Rezultate secundare (împerechea.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoupler)
1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conjugué)
2. nervi ~ţi = nervi care îndeplinesc aceeaşi funcţie; focare ~e = focarele unui sistem optic aşezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul şi invers; puncte ~e = oricare dintre punctele unui obiect şi punctul corespunzător de la imaginea obiectului obţinută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ~e = frunze cu foliolele împerecheate; numere ~e = numere complexe care au părţile reale egale, iar părţile imaginare egale şi de semne contrare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. univalent)
1. adj. monovalent.
2. adj., s. m. (cromozom) fără partener omolog, care nu se împerechează în timpul meiozei.