Dictionar

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

acusmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmie)

1. halucinație auditivă care împiedică perceperea sunetelor.
 

ambuteia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. embuteiller)

1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația.
3. refl. a se încrucișa, a se împiedica.