Dictionar

Anemolită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémolithe)

1. formaţie (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenţilor de aer din galeriile subterane.


Arc

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.

2. tot ceea ce are forma unui arc (1).

3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.

4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.

5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.

6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.

7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.

8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.


Culee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culée)

1. masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolţi sau arcade.

2. fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, pe maluri.

3. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei.


Decroşare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (decroşa)

1. acţiunea de a (se) decroşa; decroşaj.

2. fractură în scoarţa terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal.

3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element.


Hidrofor, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hydrophore)

1. adj. canal ~ = canal prin care circulă apa în sistemul ambulacrar la echinoderme.

2. s. n. instalație mecanică pentru împingerea apei în conducte, la o anumită înălțime.

3. aparat răcitor format dintr-un sistem de țevi prin care se asigură circulația apei reci, ca mijloc terapeutic.


Sistolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. systole)

1. contracţia periodică, ritmică a muşchiului cardiac, însoţită de împingerea sângelui din inimă în artere.

2. fază de contractare a vacuolelor pulsatile, la alge.