Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împins + -ătură)
1. ghiont, brânci; îmbrâncitură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. airlift)
1. metodă de explorare a sondelor prin erupţie artificială, ţiţeiul fiind împins la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenţa de greutate specifică între apă şi emulsia de aer din apă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)
1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brûlot)
1. (ant.) maşină de război cu care se lansau torţe aprinse.
2. vechi vas de război cu materiale inflamabile aprinse, împinse către corăbiile duşmane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dirty, murdar)
1. (muz.) manieră în jazul vechi, în care efectele sonorităţii hot erau împinse la paroxism prin utilizarea abuzivă a unor factori „de culoare” ai sunetului instrumental.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. push-pull)
1. (cib.) organ de comandă care, atunci când este împins, determină o acțiune oarecare, iar când este tras, determină inversul acesteia.
2. (electr.) montaj amplificator în care două elemente cu caracteristici simetrice funcționează în opoziție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. seringue, it. siringa)
1. instrument medical pentru injecţii, pentru a lua sânge etc.
2. mică pompă portabilă servind la împins aer sau lichide.