Dictionar

împodobire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. împodobi)

1. acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concret.) podoabă, ornament.
2. (fig.) progres.
 

împodobit

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (vb. împodobi)

1. care este gătit, căruia i s-au pus podoabe; ornamentat.
2. înfrumusețat.
3. (s.n.) împodobire.
 

anlumina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. enluminer)

1. a orna cu litere pictate, viniete, miniaturi.
2. a împodobi cu ornamente.
 

bucraniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bucranium, fr. bucrane)

1. motiv ornamental constituit dintr-un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc., în arhitectura antichității și a Renașterii.
 

camee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camée)

1. piatră fină, împodobită cu o figură sau cu un motiv decorativ în relief.
 

columnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. columna)

1. monument de forma unei coloane împodobite cu basoreliefuri, în amintirea unui personaj sau eveniment istoric.
 

constelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. constellatus, fr. constellé)

1. împodobit, presărat cu stele.
2. (fig.) acoperit, plin de...
 

corintic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. korinthisch)

1. din Corint; corintian.
2. ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută.