Dictionar

împrumutător, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (împrumuta + -[ă]tor)

1. I. care se împrumută, care recurge la împrumut.
2. care împrumută; de la care se împrumută.
3. (înv.; despre limbi) de la care se preiau cuvinte.
4. (despre comunități etc.) de la care se adoptă obiceiuri.
5. care este imitat.
6. II. persoană care împrumută ceva, care are obiceiul de a împrumuta.
7. persoană de la care se împrumută ceva.
 

împrumutătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (împrumuta + -[ă]tură)

1. (oferire cuiva sau) obținere de la cineva, pentru utilizare temporară, a unui bun care urmează să fie restituit ulterior; împrumut.
2. sumă de bani care se dă cuiva sau se ia de la cineva pentru un anumit interval de timp, urmând să fie restituită ulterior (uneori cu dobândă); împrumutare.
3. preluare a unor obiceiuri ale altei comunități; împrumutare.
 

amortiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. amortir)

1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăți periodice.
2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.
3. a recupera o cheltuială.
4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulație.
5. a atenua, a diminua (un șoc, un zgomot).
 

anatocism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatocisme, lat. anatocismus)

1. capitalizare a dobânzii unei sume împrumutate; dobândă la dobândă.
 

anuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annuité, lat. annuitas)

1. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate.
 

arierat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arriéré)

1. adj., s. n. f. înapoiat mintal.
2. adj. (despre un împrumut, o sumă; și s. f. pl.) restant, nerambursat la scadență.
 

artotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (artă + -tecă)

1. colecție de obiecte de artă.
2. secție ce împrumută acasă tablouri și alte diverse obiecte de artă.
 

bancar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bancario, fr. bancaire)

1. care aparține băncii1; de bancă.
2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile și din care se acordă împrumuturi cu dobândă.