Rezultate secundare (împăca.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accommoder, lat. accommodare)
1. refl. a se adapta la anumite condiţii noi de viaţă, de mediu; a se obişnui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compatible)
1. care se împacă sau care poate exista împreună cu altceva; corespunzător, potrivit.
2. (despre o funcţie, o calitate) care se poate exercita simultan cu altceva.
3. (mat.; despre un sistem de ecuaţii) care admite (aceleaşi) soluţii.
4. (inform.; despre două limbaje sau materiale) care poate schimba informaţiile fără intermediar.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concilier, lat. conciliare)
1. a soluţiona un diferend pe cale amicală; a pune de acord.
2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conciliatoire, /II/ conciliateur, lat. conciliator)
1. adj. care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor.
2. s. m. f. împăciuitorist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diamétral)
1. adj. referitor la diametru.
2. adv. de la un capăt la altul; de-a curmezişul.
4. ~ opus = total opus; de neîmpăcat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incompatible)
1. care nu se potriveşte, nu se împacă cu altceva; care nu poate fi, nu se poate exercita simultan cu altceva.
2. (mat.; despre un sistem de ecuaţii sau inecuaţii) care nu are soluţii.