Dictionar

Rezultate secundare (împărat):

Apoteoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.

2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.

3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.


Augustal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. augustal)

1. preot, ofiţer ataşat persoanei împăratului roman (August).


Augustan, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. augustanus)

1. propriu împăratului August, din epoca lui.


Autocrator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocrator, gr. autokrator)

1. titlu dat, în Grecia antică, deţinătorilor unei autorităţi absolute.

2. bazileu ~ = (la Bizanţ) titlu oficial al împăratului.


Bazileu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. basileus)

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.

2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.

3. titlu purtat de împăraţii bizantini şi de regii persani până la cucerirea arabă.


Bazilicale

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. basilicorum libri)

1. colecţie de legi juridice publicate de unii împăraţi bizantini.