Dictionar

bazileu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. basileus)

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.
3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă.
 

bazilicale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilicorum libri)

1. colecție de legi juridice publicate de unii împărați bizantini.
 

cezar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caesar, fr. césar)

1. titlu dat împăraților romani; (p. ext.) împărat.
 

cezarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. césarien)

1. referitor la împărații romani.
2. imperial, împărătesc.
 

chiliasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiliasme)

1. credință mistică într-o împărăție de o mie de ani a lui Cristos pe pământ, asociată uneori cu idei egalitarist-utopice; milenarism.
 

congiariu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. congiarium)

1. adj. care se referă la congiariu (II).
2. s. n. vas cu o capacitate de un congiu.
3. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă.
4. distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (de împărați).