Dictionar

bazileu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. basileus)

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.
3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă.
 

cezarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. césarien)

1. referitor la împărații romani.
2. imperial, împărătesc.
 

dalmatică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)

1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani.
2. mantie de ceremonie a regilor Franței.
3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi.
4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă.
 

donativ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. donativum)

1. dar în bani acordat soldaților de împărații romani, la urcarea lor pe tron.
 

ghibelini

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ghibellino)

1. pl. partizani ai unei fracțiuni politice a nobilimii florentine, care în sec. XII-XV au susținut pe împărații germani.
 

mikado

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mikado)

1. titlu purtat de împărații Japoniei.