Dictionar

capitularii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitulaires)

1. acte legislative emanate de la regi, împărțite în capitole.
 

congruent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. congruent, lat. congruens)

1. care concordă, coincide; corespunzător, echivalent.
2. numere ~e = numere care dau același rest când sunt împărțite la un divizor comun; figuri ~e = figuri geometrice care coincid exact una cu alta.
 

elită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élite)

1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales.
2. de ~ = ales, deosebit.
3. parte a unei societăți împărțite în clase antagoniste, care are o poziție superioară în ansamblul grupului social respectiv.
4. teoria ~lor = elitism.
5. plantă izolată care întrunește în cea mai mare măsură complexul de caractere și însușiri pentru ameliorare.
 

ștafetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. staffetta, germ. Stafette)

1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente.
2. probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.) care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convențional; sportivul care ia parte; obiectul însuși.
 

distribuit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. distribui)

1. care a fost împărțit după anumite criterii.
2. (despre actori) care a primit un rol într-o piesă de teatru, într-un film etc.
3. (rar) așezat; (rar) dispus.
4. (tipo.; despre literele de tipar) care au fost împărțite în casete.
5. (var.) distribut.