Dictionar

înalt; zvelt; ridicat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT altus; elatus; excelsus; procerus
2. FR haut; élevé; élancé
3. EN high; elevated; tall; lofty
4. DE hoch; erhoben
5. RU высокий; высокорослый; возвышенный; изяшный стоойный
6. HU magas, karcsú, sudár, felemelt, felhúzott
 

înălțătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înălța + -tură)

1. ridicătură (de pământ); colină, deal, înălțime, movilă.
 

inalterabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inaltérable)

1. care nu se alterează.
2. (fig.) de neclintit, tare.
 

inalterabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inaltérabilité)

1. calitatea a ceea ce este inalterabil.
 

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.
 

academie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii.
2. instituție de învățământ superior.
 

acrofil, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr. acrophile)

1. (plantă) care crește în regiuni înalte.
 

acrofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrophobie, cf. grec. ἄκρον „vârf” + φόβος „frică”)

1. teamă patologică de înălțimi și locuri înalte; hipsofobie.
 

acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.
 

acrostol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrostole)

1. partea înaltă a extremităților unei corăbii.
2. ornament, sculptură la prora unei nave.