Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anconé)
1. (muşchi) extensor al antebraţului, înapoia cotului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arriéré)
1. adj., s. n. f. înapoiat mintal.
2. adj. (despre un împrumut, o sumă; şi s. f. pl.) restant, nerambursat la scadenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbarie, lat. barbaria)
1. stadiu de civilizaţie înapoiată în care se află un popor, un grup, un om.
2. lipsă de respect pentru cultură şi civilizaţie; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepţie; sălbăticie, cruzime, neomenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quartier)
1. parte a unui oraş, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unităţi militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porţiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porţiune a unei vergi, între bază şi capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cymbocéphalie)
1. deformaţie a craniului care prezintă o scobitură adâncă înapoia bregmei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cristallin)
1. curat, transparent, limpede; carac-teristic cristalului.
2. (despre roci, munţi) format din şisturi cristaline.
4. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului.