OK
X
arbaletrier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arbalétrier)
1.
s.
m.
soldat
înarmat
cu
o
arbaletă.
2.
s.
n.
grindă
care
servește
la
susținerea
penelor
pe
care
se
fixează
căpriorii
unui
acoperiș.
archebuzier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arquebusier)
1.
soldat
înarmat
cu
o
archebuză.
armat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. armé)
1.
înarmat.
2.
(bot.)
prevăzut
cu
organe
de
apărare;
spinos.
3.
forțe
~e
=
ansamblul
mijloacelor
militare
ale
unei
țări.
4.
(despre
un
conflict)
însoțit
de
acțiuni
militare.
5.
(despre
o
armă
de
foc)
pregătită
pentru
tragere.
6.
(despre
beton)
prevăzut
cu
o
armătură.
autoblindat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. autoblindata)
1.
vehicul
blindat,
cu
roți
sau
cu
șenile,
înarmat
ușor,
pentru
misiuni
de
recunoaștere,
siguranță
et
cetera;
automobil
blindat.
autotransportor, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + transportor)
1.
s.
m.
f.
cel
care
lucrează
pe
o
mașină
de
transportat
materiale.
2.
s.
n.
autovehicul
blindat
de
luptă,
neînarmat,
folosit
în
transportul
trupelor.
banderie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banderie)
1.
ceată
de
oameni
înarmați
care
însoțeau
un
nobil
feudal
în
luptă.
2.
detașament
de
infanterie.