încăpea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. incapere)

1. intr. a fi cuprins în anumite limite; a putea intra într-un spațiu; a intra.
2. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de gras = a fi foarte gras.
3. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de bucurie (de mândrie) = a fi foarte bucuros (mândru).
4. (expr.) nu (mai) încape (nici o) îndoială (vorbă, discuție) = se spune pentru a exprima o certitudine.
5. (expr.) a nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) = a fi nemulțumit de prezența unei persoane sau a unui lucru.
6. (fig.) a ajunge pe neașteptate (într-o situație grea).
7. (expr.) a ~ pe (sau în) mâna (sau mâinile) cuiva = a ajunge la discreția cuiva.
8. a intra cu greu.
9. tr. a fi în stare să cuprindă.

încăpere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (încăpea)

1. cameră, odaie.
2. volumul, spațiul, cuprinsul unui lucru.

acustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acoustique)

1. adj. referitor la acustică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor.
3. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor.
4. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere.

aditon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. adyton)

1. (ant.) încăpere secretă a unui templu grecesc.

aeroduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. air-duct)

1. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalații subterane etc.

aerotermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotherme)

1. instalație de încălzire cu aer cald a unor încăperi mari.

anecoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anéchoïde)

1. (despre încăperi, spații) lipsit de ecou.
2. se spune despre un loc care nu produce ecou și ai cărui pereți absorb sunetul sau undele electromagnetice (ex. cameră ~ă).

anemostat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémostat)

1. aparat pentru difuzarea aerului cald în încăperi.