Rezultate secundare (încastrat):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouton)
1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.
2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mişcare circulară, excentric faţă de axa de rotaţie a acesteia, ca legătură de articulaţie într-un mecanism.
3. mică papulă, bubuliţă de piele.
6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminenţe rotunjite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emblème, lat., gr. emblema)
1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice.
2. mozaic încastrat în pereții sălilor romane.
3. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. încastra)
1. acțiunea de a încastra și rezultatul ei; încastrat.
2. mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorporable)
1. care poate fi încorporat; mobilizabil.
2. care poate fi încastrat; încastrabil.
3. (antonime) neîncorporabil, nemobilizabil, neîncastrabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + încorporabil)
1. care nu poate fi încorporat; nemobilizabil.
2. care nu poate fi încastrat; neîncastrabil.
3. (antonime) încorporabil, mobilizabil, încastrabil.