Dictionar

Rezultate secundare (încastrat):

Buton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouton)

1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.

2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mişcare circulară, excentric faţă de axa de rotaţie a acesteia, ca legătură de articulaţie într-un mecanism.

3. mică papulă, bubuliţă de piele.

4. s. m. nasture mobil.

5. capsă (1).

6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminenţe rotunjite.


Emblemă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emblème, lat., gr. emblema)

1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice.

2. mozaic încastrat în pereții sălilor romane.

3. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee.

4. figură alegorică; simbol.


încastrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. încastra)

1. acțiunea de a încastra și rezultatul ei; încastrat.

2. mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație.

3. (var.) incastrare.


încorporabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorporable)

1. care poate fi încorporat; mobilizabil.

2. care poate fi încastrat; încastrabil.

3. (antonime) neîncorporabil, nemobilizabil, neîncastrabil.

4. (var.) incorporabil.


Neîncorporabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + încorporabil)

1. care nu poate fi încorporat; nemobilizabil.

2. care nu poate fi încastrat; neîncastrabil.

3. (antonime) încorporabil, mobilizabil, încastrabil.