Dictionar

Rezultate secundare (încasări,):

Administra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).

2. a da un medicament unui bolnav.

3. (ir.) a trage o bătaie.

4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.

5. a supraveghea încasările.


Box-office

Parte de vorbire: s.n. invar.
Origine: (engl. box-office)

1. (film, teatru) locul în care se vând biletele; casă de bilete.

2. totalul încasărilor realizate pentru un film, o piesă de teatru, o carte etc.

3. cota de succes a unui spectacol, a unui artist etc., calculată în funcție de încasările obținute.


Casă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oţel în care se ţin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.

2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.

3. ghişeu unde se fac încasările şi plăţile într-o întreprindere, instituţie etc.

4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituţii.

5. a face ~a = a face bilanţul încasărilor şi plăţilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenţă rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor şi plăţilor; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite.

6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.


Cash-flow

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. cash flow)

1. (finanțe) diferența dintre încasările și plățile curente ale unei întreprinderi; toate mișcările de lichidități de intrare sau de ieșire experimentate de o companie într-o anumită perioadă.


Contabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. contabilità, fr. comptabilité)

1. știință care studiază evidența contabilă.

2. determinarea detaliată a cheltuielilor și încasărilor de debite și credite.

3. totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau întreprinderi; evidență contabilă.

4. serviciul responsabil cu întocmirea conturilor; secție, birou într-o unitate economică unde se face evidența contabilă.

5. (prin ext.) determinarea detaliată a lucrurilor care nu sunt evaluate în bani; numărătoare exactă.

6. (var.) comptabilitate.


Factoring/făctăriu/

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. factoring)

1. serviciu complex de natură financiară şi contabilă (acordări de credite, încasări, plăţi, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia.