Dictionar

încetare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. înceta)

1. acțiunea de a înceta și rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârșit.
2. (loc. adv.) fără (de) ~ = necontenit, neîncetat.
3. (expr.) ~ din viață = moarte, deces.
 

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
 

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.
 

acorticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.
 

agalactie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agalactie)

1. absență a secreției de lapte după naștere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi și capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații.
 

amenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aménorrhée; cf. grec. a „fără” + men „lună” + rhein „a curge”)

1. absența, suspendarea sau încetarea ciclului menstrual la o femeie adultă.
 

amfibrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibrye)

1. încetare a dezvoltării în lungime a organelor unor plante, creșterea continuându-se numai în grosime.