Dictionar

Rezultate secundare (închega):

închegare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. închega)

1. faptul de a (se) închega; coagulare, coagulație; unire, lipire.

2. (fig.) întrupare, materializare.


Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Coagula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coaguler, lat. coagulare)

1. tr., refl. (despre soluţii coloidale) a (se) transforma în gel; a se închega.


Coerent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cohérent, lat. cohaerens)

1. care prezintă coerență.

2. constituit din părţi care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv.

3. care menține o logică, armonie a gândirii.

4. (fiz.) (despre unde) care are aceeaşi lungime de undă şi diferenţă de fază constantă în timp.

5. (antonime) antilogic, incoerent.


Consolida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consolider, lat. consolidare)

1. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega.

2. tr. a mări capacitatea de rezistenţă a unui sistem tehnic.


Contura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (contur)

1. tr. a conturna.

2. tr., refl. (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza.


Cristaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cristalliser)

1. intr., refl. (despre substanţe) a se transforma în cristale.

2. refl., tr. (fig.; despre concepţii, idei) a (se) închega, a lua sau a da forma definitivă.