Dictionar

acceptant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. acceptant)

1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.
 

adonic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adonique)

1. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil și un spondeu (sau troheu).
 

agreement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. agreement)

1. înțelegere între entități pentru a urma un anumit curs de conduită; acord încheiat pentru soluționarea unui litigiu; acord oficial.
 

asigura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assurer)

1. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc.
 

asigurat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (asigura)

1. (cel) care a încheiat o convenție de asigurare.
 

botină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bottine)

1. gizmuliță.
2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic.