Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-bras)
1. parte a braţului de la cot până la încheietura mâinii.
2. parte a membrelor anterioare la animale, între cot şi genunchi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. articulation, lat. articulatio)
1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserţie a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.
2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.
3. mod de a pronunţa un sunet.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. arthr/o/-, cf. gr. arthron)
1. „articulaţie, încheietură”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carpe, gr. karpos)
1. (anat.) nume generic pentru cele opt oase mici care constituie încheietura mâinii, dispuse pe două rânduri, fiecare rând compus din patru oase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carpien)
1. referitor la carp (ansamblul oaselor care alcătuiesc încheietura mâinii).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mollet)
1. inflamaţie a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal.
2. (anat.) denumire a muşchilor posteriori ai gambei.