Dictionar

Rezultate secundare (închina,):

Chinchină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quinquina)

1. arbore tropical din a cărui scoarţă se extrage chinina.


Cochinchina

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cochinchina)

1. rasă de găini originară din China, cu penaj bogat care îmbracă şi picioarele.


închinăcios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (închina + -ăcios)

1. (despre oameni) care se roagă mult; bigot, cucernic, cuvios.


închinătură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (închina + -ătură)

1. acțiunea de a (se) închina și rezultatul ei; rugăciune, închinare.


Astrolatrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrolâtrie)

1. (în vechile religii) închinare la stele; adorația astrelor.


Chinină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quinine)

1. alcaloid alb, cristalizat, foarte amar la gust, extras din scoarţa arborelui chinchina, febrifug.


Cinconidină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinchonidine)

1. alcaloid din scoarţa arborelui de chinchina, folosit în tratarea paludismului.


Cinconină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cinchonine)

1. alcaloid din arborele de chinchina, sub formă de sulfat, mai toxic decât chinina.


Cistă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coş de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinităţi diverse obiecte de cult.

2. casetă, lădiţă.

3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.

4. mormânt preistoric din piatră în care era aşezat cadavrul.

5. celulă, spor de rezistenţă, la alge.


Consacra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consacrer, lat. consecrare)

1. tr. a da în întregime, a închina, a destina.

2. a da un caracter sacru.

3. (despre preoţi) a hirotonisi.

4. a stabili, a consfinţi; a legitima.

5. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota.