Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrolâtrie)
1. (în vechile religii) închinare la stele; adorația astrelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. envoi)
1. (strofă de) închinare, dedicaţie.
2. vers la sfârşitul unei balade prin care se aducea un omagiu cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. physiolâtrie)
1. închinare la fenomenele naturii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libation, lat. libatio)
1. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva şi-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pyrolâtrie)
1. venerarea focului la popoarele primitive; cult al focului; închinare la foc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toast)
1. scurt discurs ocazional, improvizat, rostit la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; închinare în sănătatea cuiva.
2. felie de pâine prăjită cu unt.