Dictionar

Rezultate secundare (închinat):

închinătură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (închina + -ătură)

1. acțiunea de a (se) închina și rezultatul ei; rugăciune, închinare.


Cistă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coş de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinităţi diverse obiecte de cult.

2. casetă, lădiţă.

3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.

4. mormânt preistoric din piatră în care era aşezat cadavrul.

5. celulă, spor de rezistenţă, la alge.


Dendrofori

Parte de vorbire: s.
Origine: (dendro- + -for2)

1. pl. (ant.) nume dat purtătorilor de arbori tineri la procesiunile închinate zeiţei Cibele şi lui Bacus.


Oblativitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oblativité)

1. înclinaţie de a oferi ceva fără a cere nimic în schimb.

2. (rel.) ofrandă, sacrificiu închinat divinităţii.


Pean

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péan, gr. paian)

1. (ant.) imn de glorificare închinat zeului Apolo; (p. ext.) cântec de luptă, de biruinţă după o victorie.


Personalia

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. personalia)

1. informaţii complementare în prezentarea persoanei căreia îi este închinată o lucrare.


Satanic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. satanique)

1. referitor la Satana; care ține de Satana, care este diabolic.

2. care este o manifestare a puterilor lui Satana, care este dat, inspirat de el.

3. referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana; drăcesc, diavolesc.

4. (prin ext.) care prin cruzime, răutate, perfidie, viclenie, perversitate etc. este demn de Satana; pervers, perfid.