Rezultate secundare (închinat):
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (închina + -ătură)
1. acțiunea de a (se) închina și rezultatul ei; rugăciune, închinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)
1. (ant.) coş de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinităţi diverse obiecte de cult.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era aşezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistenţă, la alge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dendro- + -for2)
1. pl. (ant.) nume dat purtătorilor de arbori tineri la procesiunile închinate zeiţei Cibele şi lui Bacus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oblativité)
1. înclinaţie de a oferi ceva fără a cere nimic în schimb.
2. (rel.) ofrandă, sacrificiu închinat divinităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péan, gr. paian)
1. (ant.) imn de glorificare închinat zeului Apolo; (p. ext.) cântec de luptă, de biruinţă după o victorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. personalia)
1. informaţii complementare în prezentarea persoanei căreia îi este închinată o lucrare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. satanique)
1. referitor la Satana; care ține de Satana, care este diabolic.
2. care este o manifestare a puterilor lui Satana, care este dat, inspirat de el.
3. referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana; drăcesc, diavolesc.
4. (prin ext.) care prin cruzime, răutate, perfidie, viclenie, perversitate etc. este demn de Satana; pervers, perfid.