charter

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. charter)

1. tip de contract de transport cu avioane sau nave închiriate de o agenție de turism ori comercială, care permite tarife mai reduse decât pe liniile regulate.
2. mod de transport la cerere, cu rezervare prealabilă, conceput pentru utilizare la capacitate maximă.
3. avion (autocar sau navă) închiriat de o agenție de turism pentru a transporta un grup de persoane la prețuri avantajoase.
4. (var.) cearter.

emfiteoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emphytéose)

1. contract pe termen lung cu drept de ipotecă pe proprietatea închiriată sau arendată.

leasing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. leasing)

1. formă de închiriere de mașini și utilaje moderne, de mijloace de transport etc. de către întreprinderi, de la producători sau societăți specializate, pe o perioadă determinată.
2. contract de ~ = contract financiar prin care este prevăzut un import temporar, la expirarea căruia beneficiarul poate cumpăra bunurile mobile și imobile ce i-au fost închiriate de producător.

locativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. locatif)

1. adj. referitor la casele de închiriat.
2. valoare ~ă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu ~ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva.
3. s. n. caz al flexiunii nominale (în unele limbi), care arată locul unde se petrece acțiunea verbului.

raport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rapport)

1. legătură între obiecte, fenomene, noțiuni etc.
2. (pl.) relație între două valori.
3. (mat.) câtul a două mărimi de același fel.
4. (gram.) relație stabilită între cuvinte, construcții și propoziții.
5. câștig.
6. casă de ~ = casă construită pentru a fi închiriată și a aduce astfel beneficii.
7. dare de seamă, făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., o relatare asupra unei activități.
8. scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său.

subînchiria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sous-louer)

1. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, închiriat pe seama sa.
2. a închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal.